în fine, ideea principală ar fi că s-a dus concediul pe anul ăsta, că sunt chior rău de bani (și o să cam rămân așa o f bună perioadă de timp, asta dacă nu cumva reusesc să iau bursă la un doctorat) fapt care mă cam determină să mă mut (asta e) și că totul mi se pare totuși frumos. e chestia aia cu necesitatea, nevoia aproape afectivă a unei tragedii.
am fost pe la sighisoara, apoi undeva prin subcarpații buzăului, la meledic și, la final, pe la cheia. a fost frumos că nu am stat prea mult nicăieri.
faze frumoase
- ce am simțit când am revăzut o fată îmbracată într-o frumoasă domniță medievală (remarcată anterior ptr trăsăturile delicate ale feței), privită de o tânără țigancă de o expresie ciudată, f esențializată cumva și gravă, deşi suferindă, iar din această gravitate, ori poate independent chiar, o noblețe uriașă,
- că atunci când un tip dintr-o trupă aiurea (am aflat apoi că erau yoghini și cântău în sanskrită, nu slavă cum îmi părea) a împărțit câteva instrumente ptr a angrena publicul și a ales un tip despre care lav a zis macho (cămașă larg deschisă pe piept, plete, zâmbet superior etc), o puștoaică nedefinită încă (dar prin asta ușor suavă, naivă, gen copilă blândă) și pe mine (cine ;i ce dracului sunt eu?) - o senzație ciudată,
- lavinia.
faze urâte
- una f urâtă pe care nu o scriu şi o să mă mai gândesc la câteva poate :P
din păcate vacanţa nu mai funcţionează ca o reînnoire, ca o întoarcere la o stare unde fecunditatea stă să explodeze, aşa cum se întâmplă în zona unei sărbători sacre de exemplu (pe care lumea actuală le-a cam piedut), ci doar ca o relaxare, ca o tendinţă de lene din care rareori se nasc vise şi proiecte.
partea nasoală e după concediu. fotbal, entorsă, lichid şi ace de seringă, ghips, o avansare la muncă ratată. deci două săptămâni în care să stau aiurea şi să mă uit la filme cu vampiri pe youtube.
lestat de lioncourt
