salut, ioana

reciteam acum ce am mai scris pe aici şi ceea ce m-a şocat a fost textul xxx me, care se întâmpla înainte să înceapă toată nebunia asta - o intuiam, o ştiam, o doream? de ce dracu nu ai făcut nimic, L.????? ai învăţat 4 ani ceva şi nu ai avut habar cum să salvezi pe cineva atât de aproape de tine, deşi un singur gest ar fi putut declanşa criza şi salvarea. şi acum, ptr ceea ce voi fi tot ţie trebuie să îţi mulţumesc - super-ironie ghinion pissica 13 şi drumurile pe care încă le avem de făcut împreună dintr-un sms al tău!
îmi aminteam că am spus că vreau cancer, că vreau SIDA (vechile mele obsesii ale degradării, crizei şi noului), dar când am recitit am văzut că am scris greşit "înelat" (ptr înşelat - freud would smile) şi "trădat "- uitasem că am scris asta, iar acum m-am speriat şi nu ştiu de unde curajul de a scrie aşa ceva atunci.

in a twisted, freak and (have to admmit it) very sarcastic way it is done (almost as jesus put it on the cross). thanks who- or whatever ... i suppose, for fulfilling my wish. please forget about SIDA and the rest at least for a while.. u ve already chosen for me so fucking right. may i ask for what i want in the near & far feature? do i have to write it down here, as i did before, or u can also read into my soul? if u can, please do ...

ar trebui să scriu un text despre numerele la loto or something, apoi să joc, să îmi dau demisia (dacă mi-am dat-o ca super-spion ratat, cred că alt job nu mă prea poate ţine dacă nu îmi place sau nu îmi e f util o vreme) şi cu cele 6,5 milioane de euro câştigaţi astfel să finanţez organizaţii secrete pe chestiuni de control & power, secte care cred că extratereştrii sunt printre noi şi expediţii pentru căutarea unor relicve sacre ale unor religii precreştine :)

mi-am găsit tatuajul pe care îl vreau şi o să îl fac pe claviculă cumva (am renunţat la partea dreaptă superioară a abdomenului, uşor spre subraţ ... sorry).
îl vreau mai degrabă micuţ, să atingă cumva clavicula stângă cu una din arcuiri şi mă fascinează f tare ochiul acela roşu.

astăzi e bine. nu aş mai vrea depresii and stuff şi atacuri de panică atât de dese - am aflat că aşa se numesc momentele din ultima vreme, mai ales noaptea târziu, când transpir şi muşchii se contractă necontrolat de frig şi, deep inside, cred că îmi place să am atacuri de panică şi cred că am să păstrez câteva din lucrurile astea naşpa şi masochiste, doar că trebuie să mă obişnuiesc cu ele. fata cu care dorm o să facă oricum mişto de mine pe scrâşnit dinţii şi mârâit în somn.

ieri, pe calea moşilor, în zona aia urâtă şi vie, m-a atacat un câine f puternic şi frumos şi am lătrat şi eu la el şi mi-a fost bine. era ideal să fi cedat de frică, însă a cedat doar ptr că amândoi ne plictisisem să ne mârâim reciproc şi a fost ok şi aşa :) apoi am văzut un bătrân ce asistase la scenă din curtea unei case vechi (unde aş fi putut sta cu chirie?). dumincă, 7.20 a.m. şi am lăsat liber în aerul rece un zâmbet uşor ascuns.

iar piesa asta sperie tot mai puţin şi rămâne frumoasă :) - post blue

acum mă duc să arunc un ochi pe blogurile ioanei.
cine eşti tu, ioana? cum ai apărut tu aici şi acum? de ce am tresărit când am văzut că urmăreşti blogul? îmi e frică de tine sau voi fi ok?

plan de salvare

plan cu privire la care trebuie să mă pedepsesc şi să nu îmi găsesc linişte dacă nu îl urmăresc şi nu îi dedic toată energia mele:

1. să nu îmi mai fie niciodată milă de mine, să încetez să mai cer milă cuiva, să renunţ la toate plasele de siguranţă, inclusiv interioare.
cum?
- renunţ la familie.
- renunţ la a naşte în ceilalţi sentimentul matern.
- evit să fac sărbătorile cu ei, evit să le cer mai mult decât ajutor financiar/exterior şi asta doar când realităţile chiar îmi vor impune.
- nu am să mai spun nimănui totul despre mine, despre relaţie, ci ceea ce am decis deja EU şi ceea ce voi face mai departe.

2. să nu mai fac niciodată compromisuri, să mă respect pe mine cel puţin cum şi cât îi respect pe ceilalţi. să nu mai fiu cârpa de şters piciorele nimănui. când lucruile nu merg, eu voi supravieţui şi voi deveni mai puternic.
cum?
- trebuie să caut la conservator o violonistă (frumoasă), apoi nişte tobe (dar cred că se poate şi fără) şi să încerc să înjgheb o trupă (lucruri plăcute pe care le-aş putea face bine).
- să mă apuc serios de a scrie (lucruri plăcute pe care le-aş putea face bine).
- să mă apuc serios de doctorat (lucruri plăcute pe care le fac bine).

3. să spun NU, atunci când simt că trebuie spus nu, fără a analiza rational gen despicat firul în patru.

4. să ascult ce spun ceilalţi. să accept că se pot emite opinii negative la adresa mea, dar să nu iau le în calcul întotdeauna şi, în special, să nu depind niciodată de opiniile altora.

5. raţiunea nu e totul. vezi principiul de incertitudine, vezi fractalii lui Mandelbrot şi sistemele disipative. să înţeleg că nu pot şi nici nu trebuie să înţeleg.

6. my secret :)

toate astea vor trebui atent construite pe vulnerabilitatea mea cea mai mare, dar şi pe ceva ce îmi pare cel mai frumos lucru la mine - o hipersenzitivitate de care nu ştiu dacă pot şi oricum nu vreau să scap ptr că e deja natura mea.

"doi călugări se spală la râu. un scorpion se înneacă. un călugăr îl scoate din apă. îl aşează pe o piatră. e muşcat. se întoarce la râu. scorpionul alunecă din nou. acelaşi călugăr îl ia şi îl aşează pe piatră. scorpionul îl muşcă din nou.
- de ce îl tot scoţi din apă dacă te muşcă?
- ptr că natura mea este a salvatorului."

să port haine violet şi negre (casual-elegant). :)

Acum am o anumită Frumuseţe dată de înţelegerea
că merg mai departe şi ceva nou se va întâmpla,
o anumită Frumuseţe dată de o durere exactă trasă peste ochi
şi îmi pare rău că nu mai pot face nimic pentru tine.

Nu am putut să te urăsc când gesturile tale mă rugau să o fac -
să ajut să te doară, însă doare pentru că vrei mult să doară
şi vrei să doară, şi speri să uiţi vina, şi crezi că anulezi karma.
Chiar când am văzut că eşti simplă femeie, chiar când am ajuns acasă
şi am văzut că te-ai futut în patul nostru, că ai folosit
prezervativele pe care le cumpărasem să facem dragoste
şi pentru o noapte să uităm, să facem să dispară,
chiar şi atunci am continuat să iubesc şi nu vedeam
cum cobor pentru tine în jegul ce m-ar fi aspirat în final pentru că nu eram pregătit -
o mică doză de auto-distrugere. Am fost doi masochişti speriaţi, Lavinia!

Eu te iubesc, tu îl iubeşti (cere timp să afli că e senzualism ieftin), el te fute şi nu voi accepta niciodată să te iubească.
Ştim astea în mare toţi trei. Aş fi vrut să salvez ceva din tine să nu reîncepi de jos,
dar sexul tău frige, creierii tăi ard şi nu vezi.
Ai renunţat la tot ce vrei să fii, nu la mine ai renunţat. Şi nu vezi.
Şi fiecare trebuie să o luăm de la capăt, ca nişte naşteri noi, ca un nou soare.
Te bălăceşti în mocirlă, te sodomizezi şi spui Evoluţie şi nu vezi.
Ai să vezi, ai să vezi, ai să vezi.

Ce să fac eu cu toate acestea? Am coborît atât de adânc sub apa aceea
încât acum mă sperie, dar şi asta sunt eu, e partea urâtă şi destructivă
din care acum fac ceva nou, şi misterios, şi ciudat.
Am să uit şi nu vreau să uit - un tatuaj delicat să nu uit, o tăietură să nu uit.
Ce să fac eu cu toate acestea? Am vrut să plâng la bucătărie, dar la bucătărie
era o tipă f proastă care stă la m. şi nu se poate plânge lângă oameni proşti.
Am vrut să plâng în baie, în dormitor, în living şi am vrut să plâng în lift.

Tu nu crezi, tu nu vezi nimic şi oricum nu îţi pasă, important este ce voi face din mine.
Acum văd f clar.
Ai căzut, ai alunecat şi cel ce merge acum mai departe sunt eu,
şi cel ce nu are cu cine să împartă Misterele sunt eu,
iar tu gândeşti Fericire, tu gândeşti Evoluţie despre mocirla ce te înghite
şi speri în secret să te muţi împreună cu el.