lately

nu am făcut mai nimic interesant şi care să poată trece drept important.
am descoperit însă că nu doresc să mai pierd foarte mult timp pe net, mai ales că afară a început să fie tot mai frumos.
una peste alta, totuşi, sunt câteva lucruri

hmmm

în teorie se pare că încercăm încă să ne împăcăm.
în practică ... well, e puţin mai dificil îmi dau seama. nu ştiu exact cum e pentru ea, clar nu cred că e uşor, însă ştiu destul de bine cum e pentru mine. sunt momente când fericirea erupe din mine în valuri imense de lavă, când nici măcar ea nu îmi poate provoca nici o zgârâietură şi alte momente când cad cumva în mine atât de adânc încât iadul inventat de creştinism e un deliciu în comparaţie.
în primele momente totul devine posibil, totul e la o întindere de mână de mine. voi deveni celebru şi nemuritor, creierul meu va fi secţionat după moarte şi aşezat sub telescoapele cele mai performante, trupul va fi îmbălsămat şi închis sub cupola de sticlă

vodcă

stau în boxeri, e aproape 00.00. între 00 şi 01 m-am şi născut, nu pot şti sigur dacă am ascendent în scorpion sau săgetător şi nu mă interesează, oricum între 0 şi 1 e un infinit întreg dacă nu cumva sunt mai multe. câte infinituri are un infinit?
cânt la chitară ceva din eric clapton - it s late in the evening. nu se numeşte aşa şi nici nu contează exact cum se numeşte. mai am, de fapt, un medalion la gât, plus şnurul de care e agăţat medalionul şi pana de la chitară între degetele uneia dintre mâini. cu pana nu aş putea oricum acoperi nimic din corpul meu dacă ar trebui, dar nu trebuie. chitară nu am încă, dar strâng bani să îmi cumpăr una scumpă şi violet pentru că îmi place culoarea.
ştie cineva o marcă de votcă românească, o băutură simplă, aşa cum sunt de obicei îmbrăţişările

requiem for a dream

cred că există momente când filmele pot fi mai bune decât sunt în realitate.
am revăzut requiem for a dream ieri şi, deşi acum îmi pare mai slab decât atunci când l-am văzut prima oară, m-a atins mai tare.
filmul vorbeşte despre dependenţa de droguri, oferind cumva două poveşti paralele, a mamei şi a fiului şi prietenei acestuia (care prietenă e jenifer connely destul de tânără, dar care arată f bine de atunci :p - i am twisted se pare). pe tema asta a drogurilor trainsppoting rămâne totuşi master-piece-ul.

rendez-vous

azi chef de ceai si, pe cale de consecinţă, ieşit în oraş. nu, nu era încă ninsoarea şi vremea nebună de acum la ora 2 când am ieşit.
la rendez-vous o tipă f mişto (genul matur-soft) m-a trimis la nefumători pentru că nu mai erau locuri, cu promisiunea că mă repoziţionază prin sală după ce se eliberează o masă. îmi scosesem resemnat cartea pe care o aveam (evola despre graal, desi eu salivez după a sa metafizică a sexului - hei, nu am spus sex, ci metafizică a ...). citeam din ea când am auzit tipa de la bar supărată că nu a primit nicio o floare. nu am putut reţine un zâmbet la care a zâmbit şi ea şi, probabil fără legătură, mi-a găsit o masă la fumători.
drăguţ e că ajuns la fumători am constatat că nu mai aveam ţigări. aşa că m-am gândit să ies să cumpăr. aveau şi acolo (e drept, doar camel şi winston), dar mi-a venit să îi cumpăr tipei o floare - am găsit ghiocei.
aşa că la nota de plată, i-am lăsat florile şi am scris pe notă că e "8 martie :)".

acum ziua asta e f frumoasă pentru că dacă e orice rău pe aici, pur şi simplu îmi imaginez zâmbetul ei când a luat nota.

Later edit - şi chiar ajută. seara a fost ceva f urât din partea lui L, care prin submisivitatea de care dă dovadă mă îngrozeşte şi nici măcar nu îşi dă seama că face asta. de unde concluzia că nu cred să existe femeie care să nu plângă după submisivitate, oricât ar clama altceva. ideea e că eram iar praf şi am ieşit de pe mess şi etc, am cântat ceva la chitară şi am luat graalul să citesc, ceea ce mi-a amintit de ceai şi de tipă şi pur şi simplu zâmbetul m-a ţinut până am adormit.