Acum am o anumită Frumuseţe dată de înţelegerea
că merg mai departe şi ceva nou se va întâmpla,
o anumită Frumuseţe dată de o durere exactă trasă peste ochi
şi îmi pare rău că nu mai pot face nimic pentru tine.

Nu am putut să te urăsc când gesturile tale mă rugau să o fac -
să ajut să te doară, însă doare pentru că vrei mult să doară
şi vrei să doară, şi speri să uiţi vina, şi crezi că anulezi karma.
Chiar când am văzut că eşti simplă femeie, chiar când am ajuns acasă
şi am văzut că te-ai futut în patul nostru, că ai folosit
prezervativele pe care le cumpărasem să facem dragoste
şi pentru o noapte să uităm, să facem să dispară,
chiar şi atunci am continuat să iubesc şi nu vedeam
cum cobor pentru tine în jegul ce m-ar fi aspirat în final pentru că nu eram pregătit -
o mică doză de auto-distrugere. Am fost doi masochişti speriaţi, Lavinia!

Eu te iubesc, tu îl iubeşti (cere timp să afli că e senzualism ieftin), el te fute şi nu voi accepta niciodată să te iubească.
Ştim astea în mare toţi trei. Aş fi vrut să salvez ceva din tine să nu reîncepi de jos,
dar sexul tău frige, creierii tăi ard şi nu vezi.
Ai renunţat la tot ce vrei să fii, nu la mine ai renunţat. Şi nu vezi.
Şi fiecare trebuie să o luăm de la capăt, ca nişte naşteri noi, ca un nou soare.
Te bălăceşti în mocirlă, te sodomizezi şi spui Evoluţie şi nu vezi.
Ai să vezi, ai să vezi, ai să vezi.

Ce să fac eu cu toate acestea? Am coborît atât de adânc sub apa aceea
încât acum mă sperie, dar şi asta sunt eu, e partea urâtă şi destructivă
din care acum fac ceva nou, şi misterios, şi ciudat.
Am să uit şi nu vreau să uit - un tatuaj delicat să nu uit, o tăietură să nu uit.
Ce să fac eu cu toate acestea? Am vrut să plâng la bucătărie, dar la bucătărie
era o tipă f proastă care stă la m. şi nu se poate plânge lângă oameni proşti.
Am vrut să plâng în baie, în dormitor, în living şi am vrut să plâng în lift.

Tu nu crezi, tu nu vezi nimic şi oricum nu îţi pasă, important este ce voi face din mine.
Acum văd f clar.
Ai căzut, ai alunecat şi cel ce merge acum mai departe sunt eu,
şi cel ce nu are cu cine să împartă Misterele sunt eu,
iar tu gândeşti Fericire, tu gândeşti Evoluţie despre mocirla ce te înghite
şi speri în secret să te muţi împreună cu el.