2009

încă 3 zile. ar fi fost frumos dacă anul ăsta s-ar fi sfârşit deja,
dacă s-ar fi sfârşit cu săptămâni bune înainte, cu ani buni înainte.

roxana

am vb cu roxana. liceu şi lipsă de griji. atât de tare aş fi vrut să o strâng şi să o învârt în aer şi să râd cu ea şi cu markus (soţul ei) sau să privesc părul alb al bunicii ei şi să stăm apoi la poveşti şi muzică în camera ei, ca atunci când era îndrăgostită de mine. cât admir perechile care ştiu să fie frumoase după mult timp. şi la ea şi markus emoţiile acelea s-au transformat, îmi spunea pe skype, dar în vocea ei cuvântul markus sună mereu altfel decât celelalte.
îmi pare rău că nu am ajuns la întâlnirea de 10 ani cu ei - stupid choice.
m-au dat peste cap 2 lucruri despre dana* - neschimbată, casătorită cu un spaniol care "îţi seamănă fizic şi are chiar şi gesturile tale" - ochit, lovit. arcaşul e una cu ţinta, arjuna trebuia să se vadă pe el însuşi când a luat la ochi ţinta, de aceea a rămas incomplet.
acum nu ştiu doar dacă eu sunt modelul învechit şi fără îmbunătăţiri sau ălălaltu e copia aproximativă :p
ultima oară când am văzut-o pe dana am minţit şi am furat-o din braţele unui bou spunând că o să dorm la ea în cămin, apoi, pe tren, că nu voi putea acea noapte, dar voi trece a doua zi pe la ea (oare dacă puteam părăsi academia aş fi făcut-o? da, aş fi făcut-o chiar şi la ani buni de la despărţire). e un sentiment delicat să ştiu că e bine acum. dar nu e atât când aflu tocmai în perioada asta ...


* citez tot din roxana pentru că mă înţelegea atunci mai bine decât o puteam face eu - "o să îţi intre în sânge şi o să doară, dar vei deveni bărbat la final". mă bucur că-i încă frumoasă.


ps. capul meu e un idiot total ptr că mă doare foarte tare şi nu vrea să renunţe. am tras la tarot spânzuratul şi soarele neîntoarse.

curve

în preajma sărbătorilor am observat pe mihai bravu în fiecare seară curve, chiar în zilele când tremuram în maşină de frig. m-am gândit că au nevoie de bani pentru această perioadă.
dar cineva mi-a spus că în preajma sărbătorilor oamenii singuri conştientizează mai mult cât sunt de singuri şi nevoia de afectivitate creşte. şi mi-a părut mai trist aşa, iar când ceva e atât de trist mă gândesc întotdeauna că e adevărat.

xxx me

mi-a placut mult. o pun aici sperand să nu plătesc drepturi de autor. de fapt, îmi place să fur aşa ceva. aş fura ... ba nu, chiar fur cărţi şi nu, nu am să mă opresc şi aş fura şi face public orice obiect de artă care e ascuns prin colecţii particulare şi snoabe + adrenalina aferentă şi hohotele de râs când ies afară la romexpo şi în locul cărţii dorite de la humanitas observ că am luat-o pe cea de lângă ea :p

se numeşte got caught, dar poate spune mai mult de atât, iar cei doi sunt f frumoşi. de fapt, puştoaica are ceva special şi aş putea să mă îndrăgostesc de ea dacă aş vrea :)

duminica trecută am avut un accident. botul unui taxi a muşcat maşina cu care mergeam. fix pe partea mea. am văzut totul pe slow motion şi aproape am zâmbit pentru că era un bot galben (da, ca de submarin), nu rău, ci cumva delicat, cumva întredeschis tandru ca ptr un sărut uşor. senzaţia a fost de înţelegere. până la urmă, toţi zeii au ţinut să mă ia la rând anul ăsta. nu ai cum să nu îi iubeşti. :)
evident, după aia m-au apucat toţi dracii :p

kind of journal

07.00 m-am trezit prost. dormit prost, culcat tarziu. naspa + ora mult prea matinala in care nu am ce face si doare. in camera e frig. frigul ascute tot. citesc un SF imptrumutat azi noapte pe la ora 02.00 de la un agent de paza.

cc. 10.00 s-a trezit johnny, a plecat la munca. i-am scris sms lui L ca am sa incerc sa sacrific eu ce simt sa putem ramane prieteni (nu as putea decat sa mimez si as fi f bun la asta) . mi-a parut trist cand a spus ca nu are prieteni. nici eu nu am avut, dar altfel acum. m-a intrebat daca vad cu ea astazi continuarea unui film, am raspuns da, am scris sms apoi ca nu, m-am simtit rau, am sunat-o. cred ca as fi vrut sa planga. nu a plans.
am vb cu A. i-am spus ce vreau eu. si o vreau inca pe L, altfel, in alte sfere si nu de la capat ptr ca nu se poate asa si ar fi si pacat, chiar daca am putea sterge ce a fost. e piesa aia de la M cu the memories of you are more beautifull now than yourself sau ceva de genul.

11.00 am iesit sa mananc ceva, apoi am mers sa iau masina. pana la masina am incercat sa merg cu spatele f drept si cu pasi cat mai demni, dar alunecam pe zapada. am ajuns in spatele blocului si masina nu era. mi-am dat seama ca o parcasem in fata blocului. am plecat spre universitate, cand am iesit o femeie frumoasa m-a privit cu ochii mariti. am urmarit-o din masina pe trotuar. nu avea decat o figura intr-adevar f frumoasa, restul trupului nu.

cc 12.30 am schimbat banda si masina din spate m-a lasat sa fac asta. am apasat avariile ptr multumesc, a dat faza lunga ptr cu placere. am rezistat f greu emotiilor. dupa cateva secunde nu am mai rezistat.

13.00 m-am vazut cu M , am baut cafea. mi-am amintit ca i-am spus lui L ca am prietenii mai buni decat ar putea ea fi si cu unul tocmai beam o cafea. de ce am spus-o? am spus-o ptr ca asa este si in plus trebui sa invat sa ranesc si sa nu mai cenzurez asta.
o tipa de la o masa vecina m-a privit constant. i-am sustinut privirea cand am surprins-o (ochi albastri - imi vor mai place vreodata?). a plecat-o pe a ei. apoi s-a repetat asta de cateva ori. m-a privit cand am plecat. femei care se arunca in flacara - "daca vrei privirea s-o las in podea, calca peste ea". ma privesc nenumarate femei, de ce tu nu?

02.00 mi-a dat sms adi. nu credeam ca o va face si eu nu as fi sunat. deci chef in ferentari, acolo unde oamenii au decazut si sunt ca mine, acolo unde e atata viata, si mizerie, si fragilitate. sunt cu masina, nu voi putea bea, ea ma va inhiba, ea ma va speria.
a iubi se situeaza sub a te indragosti ca intensitate, L, insa peste el ca atemporalitate. al doilea se transforma in primul in cel mai fericit caz - chestiune de timp. de ce sunt oamenii prosti si chiori?

03.00 ptr ce sa realizez lucruri frumoase cu mine? daca o fac ptr ea e f naspa. daca scopul e nobil, insa, chiar mai conteaza de ce? da, mai conteaza de ce, dar de ce m-as ajuta pe mine cu asta? ce valorez pana la urma eu? as vrea sa ajung un scriitor f mare si de ce. M mi-a zis ca imi bat joc si ca scriu ca hobby (m-a atins ptr ca e real), dar as putea chiar sa scriu bine. as vrea sa o cred. ce trebuie sa fac sa o cred?

vamps & coffee & a p.s.

cred că am înţeles cumva unul dintre mecanismele pentru care filmele cu vampiri funcţionează, în cazul meu (şi sunt convins că nu numai), de o manieră f erotică şi e vorba de o mutaţie pe chestiuni de power, pe care filmele astea reuşesc să o intuiască şi folosească cumva, inclusiv prin clişeele lor.
acum ceva vreme puterea, controlul se exercita prin simbolistica sângelui (k, not my ideea, dar nu spun a cui - mai citiţi şi voi :p) - să ne facem fraţi de sânge, să verşi sângele pentru ..., regele avea drept asupra sângelui supuşilor, sânge albastru etc etc. a apărut, probabil pe accentuarea tezelor individualiste (ca să nu spun atomizare), o modificare subtilă, chiar dacă pe o perioadă de timp probabil mare: individul nu mai trăieşte în comunitate, ci se construieşte pe sine şi pentru sine (sună a la heidegger, dar se înţelege), totuşi el nu poate eluda nevoi esenţiale precum sexul, să spunem, hrana ori nevoia de securitate pe care nu i-o mai conferă ca odinioară regele, naţiunea etc, ci partenerul sexual - compromis minimal între aceste nevoi şi individualitate (o să mă gândesc ce va urma după ca evoluţie, pentru că, deşi fascinează, sunt sigur că houquelbeq greşeşte undeva). între ei se semnează cumva un contract implicit, un acord mutual în cadrul căruia (chiar dacă rolurile sunt interschimbabile) unul dintre parteneri domină, iar celălalt e submisiv, iar unul dintre criteriile importante care dictează rolurile de power este sexul (aici ar trebui deschisă paranteza pe sado-maso, dar nu prea am chef acum).
ce legătură au toatea astea cu filmele cu vampiri?
vampirii acţionează în virtutea ambelor criterii power, cel nou şi cel vechi - sângele există ca atare şi funcţionează pe principiile puterii (sângele tău îmi aparţine şi îl folosesc eu, precum vechii regi, însă fără doza de simbolic ca în cazul lor). pe lângă asta, puterea excită, puterea este totuşi o erecţie, un falus care se cere adorat, iar actul prin care un vampir se hrăneşte are conotaţii sexuale implicite, chiar dacă actul sexual poate lipsi, ori victima se opune - acţiunea agresivă, intromisie prin înfigerea caninilor (pe lângă muşcătură pe gâtul partenerului submisiv) şi chiar nevoia fundamentală de a te hrăni. îmi imaginez donatorul de sânge că moare în momentul orgasmului :p

>>>>>

anyway, am realizat ceva când schimbam nişte mailuri şi pun aici :p

aş vrea să mă scoată în oraş o femeie frumoasă,
să îmi cumpere o cafea scumpă, neagră, fără zahăr, cremă, frişcă, ciocolată şi, gata,
uit şi de lapte (poate avea cel mult rom sau coniac de astăzi),
să stea pe canapea lângă mine, cât timp îi vorbesc despre modalităţile
prin care sistemele religioase (tensiunea dintre sacru şi profan) pot fi utilizate
în construirea unor doctrine politice revoluţionare,
capabile să devină alternative la o democraţie cretinizată.

aş vrea să nu înţeleagă mare lucru, să nu trebuiască să fiu consistent ori f atent în argumente,
ci implicat, pasional şi atât, precum un om mare posedat de un vis cu f puţin mai mare.
pentru că aş avea totul clar în cap şi aş şti că nu mă înţelege oricum, iar asta să mi se pară dulce,
să adore cafeaua cu frişcă şi ciocolată sau orice eu nu voi mai bea sub nici o formă,
să mă privească lung şi să mimeze că înţelege şi o interesează ca şi când m-ar iubi f mult.

înauntru să fie cald şi să stăm în haine subţiri şi care să pară ciudate celorlalţi.
afară să izbucnească fenomene rare despre care să nu se fi anunţat în prealabil la meteo.
oamenii să murmure prelung, să se mire şi sperie de asta,
câţiva să vorbească nervoşi despre predicţiile întotdeauna greşite ale meteorologilor.




p.s.
îmi place mult cămaşa primită şi ai dreptate cu buzunarele (have to admmit), dar chiar şi aşa e frumoasă şi m-a făcut să mă simt frumos şi e mov şi m-a făcut să mă simt frumos şi chiar m-ai salvat în perioada asta când singur îmi era mai greu şi mă simt frumos :p

salut, ioana

reciteam acum ce am mai scris pe aici şi ceea ce m-a şocat a fost textul xxx me, care se întâmpla înainte să înceapă toată nebunia asta - o intuiam, o ştiam, o doream? de ce dracu nu ai făcut nimic, L.????? ai învăţat 4 ani ceva şi nu ai avut habar cum să salvezi pe cineva atât de aproape de tine, deşi un singur gest ar fi putut declanşa criza şi salvarea. şi acum, ptr ceea ce voi fi tot ţie trebuie să îţi mulţumesc - super-ironie ghinion pissica 13 şi drumurile pe care încă le avem de făcut împreună dintr-un sms al tău!
îmi aminteam că am spus că vreau cancer, că vreau SIDA (vechile mele obsesii ale degradării, crizei şi noului), dar când am recitit am văzut că am scris greşit "înelat" (ptr înşelat - freud would smile) şi "trădat "- uitasem că am scris asta, iar acum m-am speriat şi nu ştiu de unde curajul de a scrie aşa ceva atunci.

in a twisted, freak and (have to admmit it) very sarcastic way it is done (almost as jesus put it on the cross). thanks who- or whatever ... i suppose, for fulfilling my wish. please forget about SIDA and the rest at least for a while.. u ve already chosen for me so fucking right. may i ask for what i want in the near & far feature? do i have to write it down here, as i did before, or u can also read into my soul? if u can, please do ...

ar trebui să scriu un text despre numerele la loto or something, apoi să joc, să îmi dau demisia (dacă mi-am dat-o ca super-spion ratat, cred că alt job nu mă prea poate ţine dacă nu îmi place sau nu îmi e f util o vreme) şi cu cele 6,5 milioane de euro câştigaţi astfel să finanţez organizaţii secrete pe chestiuni de control & power, secte care cred că extratereştrii sunt printre noi şi expediţii pentru căutarea unor relicve sacre ale unor religii precreştine :)

mi-am găsit tatuajul pe care îl vreau şi o să îl fac pe claviculă cumva (am renunţat la partea dreaptă superioară a abdomenului, uşor spre subraţ ... sorry).
îl vreau mai degrabă micuţ, să atingă cumva clavicula stângă cu una din arcuiri şi mă fascinează f tare ochiul acela roşu.

astăzi e bine. nu aş mai vrea depresii and stuff şi atacuri de panică atât de dese - am aflat că aşa se numesc momentele din ultima vreme, mai ales noaptea târziu, când transpir şi muşchii se contractă necontrolat de frig şi, deep inside, cred că îmi place să am atacuri de panică şi cred că am să păstrez câteva din lucrurile astea naşpa şi masochiste, doar că trebuie să mă obişnuiesc cu ele. fata cu care dorm o să facă oricum mişto de mine pe scrâşnit dinţii şi mârâit în somn.

ieri, pe calea moşilor, în zona aia urâtă şi vie, m-a atacat un câine f puternic şi frumos şi am lătrat şi eu la el şi mi-a fost bine. era ideal să fi cedat de frică, însă a cedat doar ptr că amândoi ne plictisisem să ne mârâim reciproc şi a fost ok şi aşa :) apoi am văzut un bătrân ce asistase la scenă din curtea unei case vechi (unde aş fi putut sta cu chirie?). dumincă, 7.20 a.m. şi am lăsat liber în aerul rece un zâmbet uşor ascuns.

iar piesa asta sperie tot mai puţin şi rămâne frumoasă :) - post blue

acum mă duc să arunc un ochi pe blogurile ioanei.
cine eşti tu, ioana? cum ai apărut tu aici şi acum? de ce am tresărit când am văzut că urmăreşti blogul? îmi e frică de tine sau voi fi ok?

plan de salvare

plan cu privire la care trebuie să mă pedepsesc şi să nu îmi găsesc linişte dacă nu îl urmăresc şi nu îi dedic toată energia mele:

1. să nu îmi mai fie niciodată milă de mine, să încetez să mai cer milă cuiva, să renunţ la toate plasele de siguranţă, inclusiv interioare.
cum?
- renunţ la familie.
- renunţ la a naşte în ceilalţi sentimentul matern.
- evit să fac sărbătorile cu ei, evit să le cer mai mult decât ajutor financiar/exterior şi asta doar când realităţile chiar îmi vor impune.
- nu am să mai spun nimănui totul despre mine, despre relaţie, ci ceea ce am decis deja EU şi ceea ce voi face mai departe.

2. să nu mai fac niciodată compromisuri, să mă respect pe mine cel puţin cum şi cât îi respect pe ceilalţi. să nu mai fiu cârpa de şters piciorele nimănui. când lucruile nu merg, eu voi supravieţui şi voi deveni mai puternic.
cum?
- trebuie să caut la conservator o violonistă (frumoasă), apoi nişte tobe (dar cred că se poate şi fără) şi să încerc să înjgheb o trupă (lucruri plăcute pe care le-aş putea face bine).
- să mă apuc serios de a scrie (lucruri plăcute pe care le-aş putea face bine).
- să mă apuc serios de doctorat (lucruri plăcute pe care le fac bine).

3. să spun NU, atunci când simt că trebuie spus nu, fără a analiza rational gen despicat firul în patru.

4. să ascult ce spun ceilalţi. să accept că se pot emite opinii negative la adresa mea, dar să nu iau le în calcul întotdeauna şi, în special, să nu depind niciodată de opiniile altora.

5. raţiunea nu e totul. vezi principiul de incertitudine, vezi fractalii lui Mandelbrot şi sistemele disipative. să înţeleg că nu pot şi nici nu trebuie să înţeleg.

6. my secret :)

toate astea vor trebui atent construite pe vulnerabilitatea mea cea mai mare, dar şi pe ceva ce îmi pare cel mai frumos lucru la mine - o hipersenzitivitate de care nu ştiu dacă pot şi oricum nu vreau să scap ptr că e deja natura mea.

"doi călugări se spală la râu. un scorpion se înneacă. un călugăr îl scoate din apă. îl aşează pe o piatră. e muşcat. se întoarce la râu. scorpionul alunecă din nou. acelaşi călugăr îl ia şi îl aşează pe piatră. scorpionul îl muşcă din nou.
- de ce îl tot scoţi din apă dacă te muşcă?
- ptr că natura mea este a salvatorului."

să port haine violet şi negre (casual-elegant). :)

Acum am o anumită Frumuseţe dată de înţelegerea
că merg mai departe şi ceva nou se va întâmpla,
o anumită Frumuseţe dată de o durere exactă trasă peste ochi
şi îmi pare rău că nu mai pot face nimic pentru tine.

Nu am putut să te urăsc când gesturile tale mă rugau să o fac -
să ajut să te doară, însă doare pentru că vrei mult să doară
şi vrei să doară, şi speri să uiţi vina, şi crezi că anulezi karma.
Chiar când am văzut că eşti simplă femeie, chiar când am ajuns acasă
şi am văzut că te-ai futut în patul nostru, că ai folosit
prezervativele pe care le cumpărasem să facem dragoste
şi pentru o noapte să uităm, să facem să dispară,
chiar şi atunci am continuat să iubesc şi nu vedeam
cum cobor pentru tine în jegul ce m-ar fi aspirat în final pentru că nu eram pregătit -
o mică doză de auto-distrugere. Am fost doi masochişti speriaţi, Lavinia!

Eu te iubesc, tu îl iubeşti (cere timp să afli că e senzualism ieftin), el te fute şi nu voi accepta niciodată să te iubească.
Ştim astea în mare toţi trei. Aş fi vrut să salvez ceva din tine să nu reîncepi de jos,
dar sexul tău frige, creierii tăi ard şi nu vezi.
Ai renunţat la tot ce vrei să fii, nu la mine ai renunţat. Şi nu vezi.
Şi fiecare trebuie să o luăm de la capăt, ca nişte naşteri noi, ca un nou soare.
Te bălăceşti în mocirlă, te sodomizezi şi spui Evoluţie şi nu vezi.
Ai să vezi, ai să vezi, ai să vezi.

Ce să fac eu cu toate acestea? Am coborît atât de adânc sub apa aceea
încât acum mă sperie, dar şi asta sunt eu, e partea urâtă şi destructivă
din care acum fac ceva nou, şi misterios, şi ciudat.
Am să uit şi nu vreau să uit - un tatuaj delicat să nu uit, o tăietură să nu uit.
Ce să fac eu cu toate acestea? Am vrut să plâng la bucătărie, dar la bucătărie
era o tipă f proastă care stă la m. şi nu se poate plânge lângă oameni proşti.
Am vrut să plâng în baie, în dormitor, în living şi am vrut să plâng în lift.

Tu nu crezi, tu nu vezi nimic şi oricum nu îţi pasă, important este ce voi face din mine.
Acum văd f clar.
Ai căzut, ai alunecat şi cel ce merge acum mai departe sunt eu,
şi cel ce nu are cu cine să împartă Misterele sunt eu,
iar tu gândeşti Fericire, tu gândeşti Evoluţie despre mocirla ce te înghite
şi speri în secret să te muţi împreună cu el.

xxx me

m-am simţit f rău în ultima vreme. şi dacă până acum îmi era f clar de ce anume am o anumită reacţie, acum îmi e f greu să verbalizez şi nici sinapsele nu se dovedesc mai fucnţionale.
cumva nu pot scapă de senzaţia că totul zadarnic şi îmi revine obsesiv ideea unei picături care nu poate modifca cursul (ştiu că am zis atunci că me evapor, dar nu am crezut-o niciodată) dar astea sună oricum ff aiurea şi macro- în realitate viaţa mea mică devine din ce în ce mai scârboasă şi îmi tot mai silă de cele mai mici dintre gesturile pe care le fac. ajung acasă şi reuşesc să îmi fac cafeua, asta dacă nu uit de ea privind apa cum fierbe sau, mai grav, nici măcar nu uit, ci pur şi simplu privesc apa cum fierbe şi apoi cum începe să se evapore. în fine, dacă reuşesc totuşi cafeaua (care e de fapt nes ptr că e mult mai uşor cumva de făcut am impresia) mi se face scârbă să mai beau.
uneori insistam cu lavinia să îmi spună ce are şi îmi spunea că nu îmi poate spune nu ptr că nu vrea, ci pentru că nu ştie. ceva de genul ăsta îmi pare să mă lovească şi pe mine. ceva ce până acum îmi părea imposibil.
o vreme am crezut că sunt propriile nemulţumiri. că am scris ceva şi nu a ieşit genial şi nimeni nu a spus că e genial şi dacă nu e aşa mai bine nu îl scriam deloc şi aş intra în pământ doar că să dispară, dar nu pot asta. toate astea mă îngrozesc şi uneori resimt fizic un curent care îmi străbate braţele şi ridică firele de păr ca şi cum gândurile mele şi toate astea sunt un fel de vânt rece.
ar fi frumos dacă cineva m-ar lovi sau şi mai bine m-ar răni. cineva apropiat care să poată face asta. aproape că îmi doresc să fiu înelat, să fiu trădat, să fiu sodomizat şi să mă îmbolnăvesc de sida, să îmi dea cineva cu o piatră în cap, să fiu concediat şi în faţa mea viitorul să mă sugă printr-un tub subţire ce striveşte totul şi trebuie să devii o pastă f moale să poţi trece (ceea ce oricum ar fi ideal ptr lipsa mea de personalitate,ce nu se vede doar pentru că imit câte ceva din toată lumea). spre soarele nou.
aş vrea să treacă, ştiu că va trece, doar că nu sunt f sigur totuşi că vreau să treacă. şi de fapt, nu se întâmplă absolut nimic absolut niciodată. fă ceva, te rog mult.

H

cu a. în maşina spre casă, pe victoriei am privit picioarele lungi şi bronzate ale unei tinere femei.

fusta scurtă şi albă amplifica efectul, apoi părul a lăsat să i se vadă chipul. ochelari negri şi mari, ce nu reuşeau să ascundă plânsul în hohote.
lucru, de altfel, confirmat de figura uşor contrariată a lui a., când amândoi am vrut să spunem ceva şi din gurile deschise nu a ieşit nimic.

mi-am dat seama că e foarte urâtă. de fapt, picioare frumoase, bust dispropoţionat şi o figură nici măcar salvată de banalitate.

am ştiut atunci că s-a certat cu prietenul ei şi tipul a găsit o scuză penibilă, chiar dacă adevăratul motiv se impunea oricui. ştiam că ea nu a înţeles, că a încercat să salveze relaţia, desigur promiţând, desigur sperând în timp ce refuz rece, după refuz rece. şi aş putea să o iubesc f mult pe femeia aceasta.

seara, sub duş, ea construieşte teorii absurde, găseşte în gesturile lui o tragedie teribilă ce îl împiedică să fie lângă ea (altfel de ce i-ar mai spune "iubito") şi îl va aştepta şi nu va ştii niciodată.

îşi va mai aminti, când se va umple de melancolie, însă nu va înţelege. va spune că e oricum foarte târziu să mai afle şi că nu e fericită, dar nici tristă. şi dacă cineva i-ar spune adevărul, va ştii sigur că iubitul ei ascunde un secret teribil ce nu poate fi spus niciodată şi încă o mai iubeşte şi o ajută să îl uite. poate o organizaţie secretă îi ameninţă viaţa, pentru că a fost întotdeauna un tip misterios, iar el renunţat la fericire pentru a o salva.

return to security?

îmi vine să încep cu salve blogule - început super-girlish, dar în general când simți ceva de genul a ce simt eu e girlish. mai grav e că sună a upgrade la bună jurnalule și asta e aiurea. că sunt uşor efeminat uneori nu mă mai şochează de ceva vreme.
în fine, ideea principală ar fi că s-a dus concediul pe anul ăsta, că sunt chior rău de bani (și o să cam rămân așa o f bună perioadă de timp, asta dacă nu cumva reusesc să iau bursă la un doctorat) fapt care mă cam determină să mă mut (asta e) și că totul mi se pare totuși frumos. e chestia aia cu necesitatea, nevoia aproape afectivă a unei tragedii.
am fost pe la sighisoara, apoi undeva prin subcarpații buzăului, la meledic și, la final, pe la cheia. a fost frumos că nu am stat prea mult nicăieri.

faze frumoase

- ce am simțit când am revăzut o fată îmbracată într-o frumoasă domniță medievală (remarcată anterior ptr trăsăturile delicate ale feței), privită de o tânără țigancă de o expresie ciudată, f esențializată cumva și gravă, deşi suferindă, iar din această gravitate, ori poate independent chiar, o noblețe uriașă,

- că atunci când un tip dintr-o trupă aiurea (am aflat apoi că erau yoghini și cântău în sanskrită, nu slavă cum îmi părea) a împărțit câteva instrumente ptr a angrena publicul și a ales un tip despre care lav a zis macho (cămașă larg deschisă pe piept, plete, zâmbet superior etc), o puștoaică nedefinită încă (dar prin asta ușor suavă, naivă, gen copilă blândă) și pe mine (cine ;i ce dracului sunt eu?) - o senzație ciudată,

- lavinia.

faze urâte

- una f urâtă pe care nu o scriu şi o să mă mai gândesc la câteva poate :P

din păcate vacanţa nu mai funcţionează ca o reînnoire, ca o întoarcere la o stare unde fecunditatea stă să explodeze, aşa cum se întâmplă în zona unei sărbători sacre de exemplu (pe care lumea actuală le-a cam piedut), ci doar ca o relaxare, ca o tendinţă de lene din care rareori se nasc vise şi proiecte.

partea nasoală e după concediu. fotbal, entorsă, lichid şi ace de seringă, ghips, o avansare la muncă ratată. deci două săptămâni în care să stau aiurea şi să mă uit la filme cu vampiri pe youtube.

lestat de lioncourt

firma

știu că se vb de comercial, poate chiar influenţe etc etc etc.
i do not care. i like it - the lyrics aren t great (still some aren t bad at all), but the sound is at least interesting and also the video - the guy from the story is so alien (kind of johny depp, but still far, kind of no expresion on face), even when crying (more properly not crying, although), and i d love to look just the same (but i don t, so many idonts in my life:)), the girl just a litle goth (although upside down somehow). i think i really like it. sorry ...

sida

am făcut un duș (am vrut rece, dar am o epidermă subțire și a fost călăi),
m-am certat cu ck. când ajunge la "sunt atât de neînțeles" e un mega-idiot și nu e vb de ck aici, ci de mine,
am ascultat o trupă nouă și mi-a plăcut și a ajutat.
sunt fix în starea de vreau să îmi placă ceva și am dat peste cranes și vreau să fie super-trupa începutului de secol (nu e). oricum, nu știu dacă trebuie să ascultați, dar veți citi și veți căuta pe youtube (așa că dau linkuri la final la ce mi-a plăcut).

mă gândeam că urăsc f mult reacțiile astea.
oamenii gândesc pe la colțuri, în somn scorburi sau ascunși prin baie nusuntînțeles_nusuntînțeles_etc (și cum sunt decis că realitatea e o proiecție a fiecăruia, nusuntînțeles e aprioric valid), încât să strigi așa e deja să defechezi ptr că ai mâncat mult.
când amintește altul că e un nusuntînțeles ar trebui reacţionat ok, dar reacționezi nașpanașpanașpa (cred că via un egocentrism extrem și oribil), iar el devine ofensiv și atunci niște ieșiri penibile de ambele părți.

acum a sunat lav să îi caut pe net (ea nu avea și îi trebuia urgent) - ceva despre o comisie europeană. am uitat care. nu contează. nu am găsit ce dorea și a închis precipitată telefonul. de fapt, frust.
și atunci cealaltă specie a preluat controlul - impetuoasă, glacial-strălucitoare. ea trebuie să distrugă omenirea. ea a scris un sms cu toată violența de care era capabilă, încercând să atingă dincolo cel mai vulnerabil punct. nici o ștersătură.

lav a sunat, ea a închis, lav a trimis sms, ea a citit imperturbabilă că era f urgent, își cere scuze și șeful care o presa era acolo și a trebuit să închidă, că mă sărută ... atunci totul s-a dereglat, s-a mărit creierul, s-a modificat ADNul - o stare de a violența insuportabilă în care subiectul violenței se suprapunea peste propria persoană (încă umană?), stare de tibii sparte în muchiile mesei, de spus ceva dezgustător și definitiv (ceva perfid, vulgar, oribil).

m-am calmat greu. la fumat nu era nimeni. în birou nu se mai fumează, dar e un loc special amenajat - i hate special și implicațiile de tip corporatist cretin privind socializarea. nu am sunat oricum (știam că seara va fi în regulă totul). nu îmi amintesc nimic. cât am fumat am fost blank.

oricum, cred că atunci m-am gândit prima oară să lansez zvonul că am sida.


linkurile:
everywhere
beautifull friend
jewel
fragile

cub

Photo Cube

xxx me

e mai bine să evit orice contact.
 nu cred în evoluție/involuție/revoluție, ci doar în schimbare. 
însă nu pot locui aici fără să fie rău. foarte rău.
și nu pot așa. am nevoie de o terapie urgentă și radicală.

dacă mă închid un an de zile în casă e mai ok.
 să dorm mult. foarte mult. să prind ferestrele în scânduri,
să plec în viena sau undeva să nu știe nimeni de mine
și să nu ies niciodată din camera de hotel.
să sufăr de foame, să reprim toate dorințele și toate nevoile.
să dansez gol sub luminile neoanelor de publicitate
ce se strecoră printre scândurile din ferestre.

dacă rup toate canalele de comunicare e mai ok.
 deschid televizorul la sfârșitul programelor
și rămân cu chipul imperturbabil în fluxurile intermitente de lumină.
în final, mecanismele transformării se vor accelera.
altfel doar țin ascuns my litle dark secret my litle dark secret
până mă fac țăndări.

credeam că e lipsă de personalitate sau, în cel mai bun caz,
simple exerciții reușite de socializare, de empatie voluntară etc,
însă e un instinct de apărare prin imitație:
sunt ca tine, te înțeleg, aș putea să mă îndrăgostesc de tine.
nu sunt nimic și îmi pare rău,
nu te pot iubi, nu te pot înțelege, nu sunt tu și nici altul.

credeam că vreau să fiu adorat, însă nici asta nu ar schimba nimic:
un alt cer albastru, ceva cald, 
ceva neobișnuit, ceva oribil, ceva fără sens.

cred tot mai mult că sunt și alții urcând, zbătându-se 
să ajungă în punctul unde soarele nou strălucește necruțător. 
nu știu dacă vreau să-i cunosc,
dar simt nevoia să știu că există - poate e ultima barieră
pe traseul acestor transformări, spaimă ce separă dispariția speciei

de derapajele psihice, de imbecilitatea senzațiilor de superioritate.
vreau să știu și atât. între noi nu trebuie să ne prefacem:
nu trebuie să ne iubim, să comunicăm afectiv,
 să ne atingem.

sprintăm către ziua ce se deschide cu soarele ei negru și nou,
brize tandre se sparg de mușchii elastici și înfierbântați ai corpului.
 nu se aude nici o respirație,
doar sunetul inimilor noastre pulsând în cadență.
 doar pielea albă, aproape transparentă împăștie o lumină polară
de pe înaltele canione ...

specii

știam procesul. m-au speriat concretețea, detaliile sau nu m-am gândit serios niciodată (mai aproape nu am vrut să știu), chiar dacă inconștient mă preocupa de ceva vreme. ca atunci când presiunea atmosferică e mare și auzi pocnituri mici în urechi, dar asta e o chestie care îmi place, iar aici nu.

inteligența, legată de neuroni și sinapse și etc, explodează în anumite perioade și începe să decadă lent de la vârsta de 39 de ani, când se pierd neuroni, se atrofiază trasee sinaptice. nu știu dacă era așa oricum, fiind setat pe 39. nu contează.
fix 39 de ani. și eu am 28.

am ascultat mai multă muzică, am reînceput să cânt la chitară (+ penibilul de a încerca să compun), am scris puțin mai mult decât de obicei și atât. dar era acolo să râcâie, să producă un accident de avion, să fută somnul.
și pentru că a lovit plexul, am adus vorba despre asta. la celălalt capăt nu a produs panică nici o secundă și m-am simțit puțin penibil că mi-a fost frică.

ceva nou, care are f mică legătură cu asta sau are o legătura f clară în capul meu și e prea futilă să o redau aici. nu contează.
ideea e că există oameni modificați (ptr că evoluție/involuție sunt subspecii ale schimbării, dar altă dată asta poate) și primitivii, iar asta se poate construi chiar pe criteriile afectivității sau conexe ei.
punând asta în terminii unei culmi relaționale (discutabil, dar ideea se înțelege), pot avea, de exemplu, relații sexuale și asta să fie f diferit nu doar în raport cu partenerul, cât și cu propriul sex. față de un primitiv mă diferențiază controlul, ptr că nici măcar nu mă intereseză senzațiile mele, ci ale partenerului. sunt asenzitiv (și chiar îmi pierd simțurile, încep cu mirosul ptr că ontogenetic a venit ultimul și nu cred că e de la fumat). cu indivizii asemănători comunicarea e probabil o reminiscență pe traseul modificărilor incomplete. ptr că și ptr ei sexul e obositor și ieftin, iar partida nu e o nici măcar o scăpare fiziologică sau whatever. pur și simplu te atașezi de animale vulnerabile.
mișcări reci, calculate matematic, o mușcătură ușoară pe gât, o mângâiere încordată cu vârful degetelor pe interiorul coapsei, nicio scăpare pe drumul către soarele negru și nou. termin dacă și când consider că i-ar face plăcere și oricum orgasmul face greață. sado-maso se apropie mult, însă deraiază definitiv în final. ptr că dominarea produce plăcere și e explicită, ptr că se subsumează controlul unei senzualității?

de fapt, e un salt imens. îmi imaginez primitivul mai apropiat de maimuță, decât omul modificat de un om. desigur, afectivitatea cu care celălat se consideră investit pierde credibilitatea în 1, 2, 3. va suferi (deși de obicei continuă explorarea senzualității, nu știu dacă neapărat compensativ), însă îmi dau seama că asta nu îmi produce nici o reacție. ptr că vezi un câine rănit pe stradă și îl îngrijești o vreme, îl iei acasă și îl iubești, dar el e altceva, altă specie.

știu că sună f aiurea, că ar trebui să producă valuri de rău, dar cred că mi-ar plăcea f tare să fie așa.

p.s. și trebuie să spun asta neapărat: azi am decis, în timp ce îmi cumpăram țigări, să mă rad complet. capul, brațele, pieptul, spâncele ... tototototot. așa cum vot arăta oamenii în viitor. fază puțin penibilă, puțin clișeu, dar acum chiar nu mă interesează deloc ...

testing testing

tocmai spuneam cuiva uite ăsta e blogul și ești prima persoană care află și apoi am adăugat repede să nu spună nimănui, dar mi-am dat seama că e nașpa și că nu contează până la urmă, că nu știu ce vreau să fac cu asta (ceea ce e f adevărat) și tra la la ...

asta ptr că sunt special și stupid și inconsistent ca de obicei. și mi se întâmplă fix din primul post. bleahhh!
nu vreau să spună. nu încă. pentru că mie oricum îmi e rușine să spun. aș simți că implor pe cineva să mă privească într-un moment în care aș fi f vulnerabil și nu pot așa. în secret, însă, bine ascuns acolo, toți vrem să fim văzuți când suntem vulnerabili.

de fapt, exact în clipele astea cred că vreau să fie ceva bizar și drăguț (=nu simpatic ș.a., ci oarecum apropiat de manierat).

acum câteva luni (de fapt e mult mai mult), când am trecut prin perioada aia f nașpa, vroiam ceva în genul lui demostene dintr-o trilogie SF a lui o s c., cu mailuri și posturi care să schimbe politica lumii sau măcar în ro, cu identități periculoase și ficțiuni and, my contribution to demostene's, supreme art (în ro mi-e jenă să spun asta).
de fapt, alt loc sterilizat de spart capul ...

dar piesa asta mi se pare frumoasă ...