xxx me

e mai bine să evit orice contact.
 nu cred în evoluție/involuție/revoluție, ci doar în schimbare. 
însă nu pot locui aici fără să fie rău. foarte rău.
și nu pot așa. am nevoie de o terapie urgentă și radicală.

dacă mă închid un an de zile în casă e mai ok.
 să dorm mult. foarte mult. să prind ferestrele în scânduri,
să plec în viena sau undeva să nu știe nimeni de mine
și să nu ies niciodată din camera de hotel.
să sufăr de foame, să reprim toate dorințele și toate nevoile.
să dansez gol sub luminile neoanelor de publicitate
ce se strecoră printre scândurile din ferestre.

dacă rup toate canalele de comunicare e mai ok.
 deschid televizorul la sfârșitul programelor
și rămân cu chipul imperturbabil în fluxurile intermitente de lumină.
în final, mecanismele transformării se vor accelera.
altfel doar țin ascuns my litle dark secret my litle dark secret
până mă fac țăndări.

credeam că e lipsă de personalitate sau, în cel mai bun caz,
simple exerciții reușite de socializare, de empatie voluntară etc,
însă e un instinct de apărare prin imitație:
sunt ca tine, te înțeleg, aș putea să mă îndrăgostesc de tine.
nu sunt nimic și îmi pare rău,
nu te pot iubi, nu te pot înțelege, nu sunt tu și nici altul.

credeam că vreau să fiu adorat, însă nici asta nu ar schimba nimic:
un alt cer albastru, ceva cald, 
ceva neobișnuit, ceva oribil, ceva fără sens.

cred tot mai mult că sunt și alții urcând, zbătându-se 
să ajungă în punctul unde soarele nou strălucește necruțător. 
nu știu dacă vreau să-i cunosc,
dar simt nevoia să știu că există - poate e ultima barieră
pe traseul acestor transformări, spaimă ce separă dispariția speciei

de derapajele psihice, de imbecilitatea senzațiilor de superioritate.
vreau să știu și atât. între noi nu trebuie să ne prefacem:
nu trebuie să ne iubim, să comunicăm afectiv,
 să ne atingem.

sprintăm către ziua ce se deschide cu soarele ei negru și nou,
brize tandre se sparg de mușchii elastici și înfierbântați ai corpului.
 nu se aude nici o respirație,
doar sunetul inimilor noastre pulsând în cadență.
 doar pielea albă, aproape transparentă împăștie o lumină polară
de pe înaltele canione ...