testing testing

tocmai spuneam cuiva uite ăsta e blogul și ești prima persoană care află și apoi am adăugat repede să nu spună nimănui, dar mi-am dat seama că e nașpa și că nu contează până la urmă, că nu știu ce vreau să fac cu asta (ceea ce e f adevărat) și tra la la ...

asta ptr că sunt special și stupid și inconsistent ca de obicei. și mi se întâmplă fix din primul post. bleahhh!
nu vreau să spună. nu încă. pentru că mie oricum îmi e rușine să spun. aș simți că implor pe cineva să mă privească într-un moment în care aș fi f vulnerabil și nu pot așa. în secret, însă, bine ascuns acolo, toți vrem să fim văzuți când suntem vulnerabili.

de fapt, exact în clipele astea cred că vreau să fie ceva bizar și drăguț (=nu simpatic ș.a., ci oarecum apropiat de manierat).

acum câteva luni (de fapt e mult mai mult), când am trecut prin perioada aia f nașpa, vroiam ceva în genul lui demostene dintr-o trilogie SF a lui o s c., cu mailuri și posturi care să schimbe politica lumii sau măcar în ro, cu identități periculoase și ficțiuni and, my contribution to demostene's, supreme art (în ro mi-e jenă să spun asta).
de fapt, alt loc sterilizat de spart capul ...

dar piesa asta mi se pare frumoasă ...