specii

știam procesul. m-au speriat concretețea, detaliile sau nu m-am gândit serios niciodată (mai aproape nu am vrut să știu), chiar dacă inconștient mă preocupa de ceva vreme. ca atunci când presiunea atmosferică e mare și auzi pocnituri mici în urechi, dar asta e o chestie care îmi place, iar aici nu.

inteligența, legată de neuroni și sinapse și etc, explodează în anumite perioade și începe să decadă lent de la vârsta de 39 de ani, când se pierd neuroni, se atrofiază trasee sinaptice. nu știu dacă era așa oricum, fiind setat pe 39. nu contează.
fix 39 de ani. și eu am 28.

am ascultat mai multă muzică, am reînceput să cânt la chitară (+ penibilul de a încerca să compun), am scris puțin mai mult decât de obicei și atât. dar era acolo să râcâie, să producă un accident de avion, să fută somnul.
și pentru că a lovit plexul, am adus vorba despre asta. la celălalt capăt nu a produs panică nici o secundă și m-am simțit puțin penibil că mi-a fost frică.

ceva nou, care are f mică legătură cu asta sau are o legătura f clară în capul meu și e prea futilă să o redau aici. nu contează.
ideea e că există oameni modificați (ptr că evoluție/involuție sunt subspecii ale schimbării, dar altă dată asta poate) și primitivii, iar asta se poate construi chiar pe criteriile afectivității sau conexe ei.
punând asta în terminii unei culmi relaționale (discutabil, dar ideea se înțelege), pot avea, de exemplu, relații sexuale și asta să fie f diferit nu doar în raport cu partenerul, cât și cu propriul sex. față de un primitiv mă diferențiază controlul, ptr că nici măcar nu mă intereseză senzațiile mele, ci ale partenerului. sunt asenzitiv (și chiar îmi pierd simțurile, încep cu mirosul ptr că ontogenetic a venit ultimul și nu cred că e de la fumat). cu indivizii asemănători comunicarea e probabil o reminiscență pe traseul modificărilor incomplete. ptr că și ptr ei sexul e obositor și ieftin, iar partida nu e o nici măcar o scăpare fiziologică sau whatever. pur și simplu te atașezi de animale vulnerabile.
mișcări reci, calculate matematic, o mușcătură ușoară pe gât, o mângâiere încordată cu vârful degetelor pe interiorul coapsei, nicio scăpare pe drumul către soarele negru și nou. termin dacă și când consider că i-ar face plăcere și oricum orgasmul face greață. sado-maso se apropie mult, însă deraiază definitiv în final. ptr că dominarea produce plăcere și e explicită, ptr că se subsumează controlul unei senzualității?

de fapt, e un salt imens. îmi imaginez primitivul mai apropiat de maimuță, decât omul modificat de un om. desigur, afectivitatea cu care celălat se consideră investit pierde credibilitatea în 1, 2, 3. va suferi (deși de obicei continuă explorarea senzualității, nu știu dacă neapărat compensativ), însă îmi dau seama că asta nu îmi produce nici o reacție. ptr că vezi un câine rănit pe stradă și îl îngrijești o vreme, îl iei acasă și îl iubești, dar el e altceva, altă specie.

știu că sună f aiurea, că ar trebui să producă valuri de rău, dar cred că mi-ar plăcea f tare să fie așa.

p.s. și trebuie să spun asta neapărat: azi am decis, în timp ce îmi cumpăram țigări, să mă rad complet. capul, brațele, pieptul, spâncele ... tototototot. așa cum vot arăta oamenii în viitor. fază puțin penibilă, puțin clișeu, dar acum chiar nu mă interesează deloc ...