xxx me

urăsc memoria şi mai ales
propria mea inteligenţă perfectă,
strălucitoare.
mai bine ne rostogolim în viteză
de pe turnurile îngheţate,
ceva nou să ţâşnească
prin capete sparte,
prin membrele rupte de trup.

zile când totu-i frumos,
păşesc elegant pe trotuar
cu privirea pierdută şi delicată,
iar atingerile unei femei frumoase
în lumina galbenă din subteran
îmi repugnă.

şi tu vrei să bem o cafea,
să-ţi vorbesc despre logica cuantică
şi extazele sf-ei teresa d avilla.
ce vrei tu? să mă inviţi poate în camera ta?
să îţi lipeşti limba de sexul meu tare?

mă îmbrac în negru şi violet, baby.
cât am stat cu piciorul în ghips
am epuizat
filmele cu vampiri de pe youtube
şi am coborât să îmi cumpăr ţigări.
doi copii se jucau în faţa magazinului.
fetiţa m-a privit lung - "eşti rănit, nu-i aşa?".
şi ea a înţeles şi m-a făcut fericit.

mă îmbrac în negru şi violet, baby.
noaptea, pe străduţe şi ganguri întunecate,
păşesc uşor în spatele trecătoareai
întârziate aiurea la vreun curs sau un ceai,

respiraţie grea, privire fixă,
piciorul drept şchiopătând abia perceptibil.

___

6 a.m. - pe terasă fumul ţigării
se joacă cu densitatea luminii de dimineaţă.
înţepături fine în muşchi la contactul cu aerul.
o frumoasă zi nouă, un cer de vanilie
şi scorţişoară.
mă refugiez în dharma,
mă refugiez în sangha,
mă refugiez în subteran, baby.

am să te invit în oraş. îţi prind
părul în mâini să-i fac noduri,
nu mă părăsi în lumina violentă, baby,
gândeşte-te la mine, iubeşte-mă doar pe mine,
nu te teme de mine, nu te teme de mine
voi face cu tine ce vreau.

am comandat ceaiuri sofisticate
şi ţigări scumpe de foi. aş fi băut ceva tare,
dar hei, tu bei ceai, eu beau ceai.

muzică jazz şi monitoare cu plasmă,
şi chipuri discontinue, şi limbi umede
care se încolăcesc înebunite în luminile laser.

va începe balul mascat, baby
ating chipul, îţi mângâi coapsele.
şi hei, pune-ţi masca de catifea neagră,
valsează.
valsează numai şi numai pentru mine, baby.
şi hei când îţi spun "te apleci", te apleci.

____

xxx u

tu şi cu mine nu vom mai fi superbi ca acum,
când sprintăm,
ne aruncăm liberi de pe o clădire spre altă clădire a oraşului.

frigul nu se termină şi trebuie să continuăm sprintul -
muşchii febrili şi supli, tendoanele întinse ori glezna pulsând,
aerul rarefiat al înălţimilor
în momentul impredictibil al desprinderii finale.

leagă-mă cu fibre de plastic şi dansează cu mine.
să atingem perfecţiunea, să transcedem realitatea.
când se răcesc muşchii rămâi singur
şi nimeni nu poate aştepta. leagă-mă cu fibre subţiri,
linge-mă şi mângâie-mi sexul cu grijă.

când se răcesc muşchii
rămâi singur în cascadele de lumină polarizată,
pe terasele zvelte de gheaţă ce străpung straturile de ozon.

benzile perfecte ale autostrăzilor, baby,
benzile paralele ale marilor autostrăzi mă intristează.

lab

sunt un şoricel alb care tremură
la sânii voştrii şi
testele voastre îmi modifică ADNul, produc mutaţii.
sunt o plasă de siguranţă, un airbag declanşat.

xxx me

te-am iubit suficient. şi ce facem acum mai departe, baby?
părul tău s-a decolorat,
buzele tale s-au uscat. îmbracă-te în bandaje şi hai
să urcăm în viteză dealuri cu bicicletele,
când afară e ceaţă cum azi, şi cum ieri şi de-o vreme.

H

cu a. în maşina spre casă, pe victoriei am privit picioarele lungi şi bronzate ale unei tinere femei.

fusta scurtă şi albă amplifica efectul, apoi părul a lăsat să i se vadă chipul. ochelari negri şi mari, ce nu reuşeau să ascundă plânsul în hohote.
lucru, de altfel, confirmat de figura uşor contrariată a lui a., când amândoi am vrut să spunem ceva şi din gurile deschise nu a ieşit nimic.

mi-am dat seama că e foarte urâtă. de fapt, picioare frumoase, bust dispropoţionat şi o figură nici măcar salvată de banalitate.

am ştiut atunci că s-a certat cu prietenul ei şi tipul a găsit o scuză penibilă, chiar dacă adevăratul motiv se impunea oricui. ştiam că ea nu a înţeles, că a încercat să salveze relaţia, desigur promiţând, desigur sperând în timp ce refuz rece, după refuz rece. şi aş putea să o iubesc f mult pe femeia aceasta.

seara, sub duş, ea construieşte teorii absurde, găseşte în gesturile lui o tragedie teribilă ce îl împiedică să fie lângă ea (altfel de ce i-ar mai spune "iubito") şi îl va aştepta şi nu va ştii niciodată.

îşi va mai aminti, când se va umple de melancolie, însă nu va înţelege. va spune că e oricum foarte târziu să mai afle şi că nu e fericită, dar nici tristă. şi dacă cineva i-ar spune adevărul, va ştii sigur că iubitul ei ascunde un secret teribil ce nu poate fi spus niciodată şi încă o mai iubeşte şi o ajută să îl uite. poate o organizaţie secretă îi ameninţă viaţa, pentru că a fost întotdeauna un tip misterios, iar el renunţat la fericire pentru a o salva.