gravitational cuantic love I

- John, ai pus apă la peşti?
- Da, Sir, dar nici ieri n-au băut nimic!
- Atunci, du-te afară şi udă florile.
- Sir, dar afara plouă.
- Nu-i nimic, ia-ţi umbrela.
- Sir, trebuie să vă spun totuşi că

antichrist

nimeni dintre cei apropiaţi nu a gustat filmul ăsta, cu excepţia câtorva prieteni, pe care ii vad prea rar si putin ca sa am timp sa vb cu ei serios despre. e vb de antichrist al lui lars von trier.
povestea e simplă. pe scurt:

în timpul unei partide de sex, o femeie scapă de sub supraveghere copilul, care ar fi trebuit să doarmă, dar care se trezeşte, ia ursuleţul şi se aruncă de la ferestră (evident, cam în momentul orgasmului ei). tipul cu care se culca atunci, încearcă să o ajute să îşi revină (prost ca toţi bărbaţi, va adaugă într-un interviu regizorul, and i coudn t agree more), o ia cu el într-o cabană, undeva departe de lume, munte, pădure plus trecerea peste un pod (când tipa reuşeşte cu greu să treacă pe blocaj psihic), unde încearcă un tratament psihiatric etc.
aici, cu ajutorul stupid al lui (tipul e psiholog şi aplică tratamente depăşite ca toţi psihologii), tipa începe să deraieze tot mai mult, de la dezvoltarea unor tendinţe sado-maso (cere să fie lovită, iar când e refuzată fuge în pădure şi se masturbează - scenă f dark fantezy şi teribil de excitantă) la negarea propriei feminităţi şi tăierea cu o foarfecă a clitorisului.
amintesc şi viziunile pe care tipul le are în pădure, legate de o vulpe vorbitoare, de o căprioară care aleargă cu un pui avortat agăţat de ea etc.
enfin, tipa moare, tipul scapă (cred??). not really happy ending.

well, acum de ce mi-a plăcut şi ce am văzut eu la film?

sună fff bine şi în franceză protege moi
have to see also the movie. de la antichrist nu m-a atins nimic nou. poate ăsta are bafta să o facă :p

zen

reciteam concepţia lui heidegger cu privire la mitul peşterii, unde demonstraţia lingvistică rămâne fascinantă şi conturează sensuri (şi eu deplângeam cândva decăderea filosofiei la analiză de limbaj - eram totuşi prea dur). nu mă complic cu interpretarea pe aletheia platonică ca stare de neascundere. cine vrea căută.
am înţeles însă altceva - adevărul e o relaţie

pauză

şi cu astea luăm frumuşel o pauză de bloggărit.
viaţa mea nu e publică şi nu vreau să mai plâng pe aici. ceea ce sunt acum e încă un ceva plăpând şi trebuie protejat cumva.
m am trezit f de dimineaţă. îmi propusesem ca duminica să las corpul să stea în pat cât vrea, dar se pare că l am dresat deja f bine și, fără sonerii, s-a ridicat din pat (şi din aceleaşi vise care îmi fac rău încă o vreme), puțin chiar împotriva voinței mele. eram ușor supărat, dar apoi i-am mulțumit și a fost bine. cafea caldă când încă crepuscul afară. în plus, prima recompensă: am văzut prin fereastra deschisă venind primăvară și am ascultat primele păsări anul ăsta.

mai auziţi de mine dacă e cazul pe clubliterar.com - sunt florin bratu și sebastian brei (recunosc oficial / am clonă :p), iar la finele anului sper să îmi puteți citi cartea.