roxana

am vb cu roxana. liceu şi lipsă de griji. atât de tare aş fi vrut să o strâng şi să o învârt în aer şi să râd cu ea şi cu markus (soţul ei) sau să privesc părul alb al bunicii ei şi să stăm apoi la poveşti şi muzică în camera ei, ca atunci când era îndrăgostită de mine. cât admir perechile care ştiu să fie frumoase după mult timp. şi la ea şi markus emoţiile acelea s-au transformat, îmi spunea pe skype, dar în vocea ei cuvântul markus sună mereu altfel decât celelalte.
îmi pare rău că nu am ajuns la întâlnirea de 10 ani cu ei - stupid choice.
m-au dat peste cap 2 lucruri despre dana* - neschimbată, casătorită cu un spaniol care "îţi seamănă fizic şi are chiar şi gesturile tale" - ochit, lovit. arcaşul e una cu ţinta, arjuna trebuia să se vadă pe el însuşi când a luat la ochi ţinta, de aceea a rămas incomplet.
acum nu ştiu doar dacă eu sunt modelul învechit şi fără îmbunătăţiri sau ălălaltu e copia aproximativă :p
ultima oară când am văzut-o pe dana am minţit şi am furat-o din braţele unui bou spunând că o să dorm la ea în cămin, apoi, pe tren, că nu voi putea acea noapte, dar voi trece a doua zi pe la ea (oare dacă puteam părăsi academia aş fi făcut-o? da, aş fi făcut-o chiar şi la ani buni de la despărţire). e un sentiment delicat să ştiu că e bine acum. dar nu e atât când aflu tocmai în perioada asta ...


* citez tot din roxana pentru că mă înţelegea atunci mai bine decât o puteam face eu - "o să îţi intre în sânge şi o să doară, dar vei deveni bărbat la final". mă bucur că-i încă frumoasă.


ps. capul meu e un idiot total ptr că mă doare foarte tare şi nu vrea să renunţe. am tras la tarot spânzuratul şi soarele neîntoarse.