maria

tipa are ceva special. dificil de definit, însă de când am cunoscut-o mi s-a părut că pot învaţa enorm de multe lucruri. pur şi simplu fascinaţia aceea.
well, scria pe un site şi i se cam rupea de cum scrie, iar eu eram frustrat de faptul că ştiam că poate scrie infinit mai bine decât o făcea şi încercam să o ajut, fără prea multe reuşite ptr că pur şi simplu i se rupea.
apoi mi-a făcut o confidenţă la care nu mă aşteptam. lucra într-un video-chat şi mi-a arătat pozele. baaaang. well ... great body am spus, deşi în capul meu sensurile se rarefiau tot mai mult. am început să discutăm, mi-a arătat tatuajul ei (şi sunt fan al tatuajelor) şi la un moment chiar m-a întrebat dacă doresc să văd cum e pe videochat (aveam amândoi microfon şi cameră video). am rămas uşor blocat, am făcut o glumă şi am spus nu, gândindu-mă la L ca să pot rezista.
ce m-a mai uimit f tare a fost faptul că mi se părea extrem de inteligentă şi nu puteam concepe de ce a ales astea.
şi erau doar începutul. a urmat o poveste de dragoste cu un tip din bucureşti (interesant la rându-i din câte presupun, dar nu îl cunosc personal), care îi căzuse cu tronc şi de la care a dorit şi a avut un copil. atât, pentru că tipul nu a dorit o relaţie şi pentru că ea a dorit un copil.
so ... maria are acum o f frumoasă fetiţă. în iaşiul ei continuă să lucreze la video-chat şi să câştige f bine din asta, să îşi crească fetiţa şi se pregăteşte să devină medic, urmând facultatea de medicină şi psihologia.
am reînceput să dau de ea pe messeger, după o perioadă în care am evitat contacte de genul ăsta ptr că aveam senzaţia că dacă aş fi continuat riscam să ajung să doresc mai mult. fetiţa ei a crescut deja şi chiar e f frumoasă, iar ea arată la fel de bine şi râde la fel de mult ca de obicei. a început să înveţe serios pentru examene seara şi dimineaţa lucrează la videochat.
sunt scurtcircuite interesante cele pe care mi le produce şi cred că aş putea afla de la ea f multe lucruri despre ce ţine de feminin în general, despre mine ... simt nevoia să scriu lucruri de tipul ăsta, ptr a compara mai apoi ce gândesc acum, cu ce voi gândi mai târziu. am observat la mine şi la majoritatea oamenilor aflaţi în varii contexte emoţionale profunde că tind să schimbe radical ceea ce gândeau cu puţin în urmă şi sunt aproape convinşi că nu puteau să gândească aşa ceva niciodată. pur şi simplu o reacţie de refuz, de neasumare, o reacţie poate de protecţie, prin care noile emoţii solicită noi constructe cognitive.
de fapt, ca să fiu sincer cu mine, m-am tot gândit dacă m-aş putea căsători cu ea sau cu o tipă ca ea, pentru că acum nu prea ar merge :p şi mă sperie puţin că răspunsul e da şi că începe tot mai tare să mi se rupă. doar că uneori simţi nevoia să te conectezi cu un tub fragil şi fff subţire la sufletul cuiva.

pun un text al ei, deşi nu am stat să caut.

violet - final touch

totul e atât de natural trebuie
să crezi în mine când îţi spun
asta

eşti ceea ce-mi trebuie acum- sau
nu eşti- nu cred că-mi pasă- sunt prea multe
culori sub oasele mele- vid- vid ar merge ok zic eu

când mă caut o fac de obicei pe jos lipită de pereti sau de uşa de la intrare
adică vezi tu
exact în locurile în care mă fuţi

acum
o să mă duc probabil în london că tot mi-e în drum
o să beau 2-3 cafele câte-oi putea duce. acolo
nu mă caut

ca o paranteză: asta pentru că acolo
nu m-ai futut niciodată deşi am avut
destule fantezii pe tema asta de exemplu m-am gândit cum ar fi
sa stăm toţi trei acolo la etaj după un stâlp să-mi desfac
fermoarul de la blugi să-ţi spun nu am
nimic pe dedesubt şi te vreau acum
verifică
toate astea în timp ce m. şi-ar aprinde
o ţigară din aia light
s-ar aşeza comod şi ar aştepta curios

numai că acolo n-am mai fost
demult şi tocmai de asta acolo nu mă caut
acolo ştiu perfect
cine sunt