vodcă

stau în boxeri, e aproape 00.00. între 00 şi 01 m-am şi născut, nu pot şti sigur dacă am ascendent în scorpion sau săgetător şi nu mă interesează, oricum între 0 şi 1 e un infinit întreg dacă nu cumva sunt mai multe. câte infinituri are un infinit?
cânt la chitară ceva din eric clapton - it s late in the evening. nu se numeşte aşa şi nici nu contează exact cum se numeşte. mai am, de fapt, un medalion la gât, plus şnurul de care e agăţat medalionul şi pana de la chitară între degetele uneia dintre mâini. cu pana nu aş putea oricum acoperi nimic din corpul meu dacă ar trebui, dar nu trebuie. chitară nu am încă, dar strâng bani să îmi cumpăr una scumpă şi violet pentru că îmi place culoarea.
ştie cineva o marcă de votcă românească, o băutură simplă, aşa cum sunt de obicei îmbrăţişările , dar totodată tare şi tonifiantă, cum este morfina, şi sobră, da, neapărat şi sobră, ca lacrimile lui Carol I??? Aroma, a nu se uita de aroma, aş prefera să nu fie intensă, ci cât se poate de moale, uşoară, cam cât ar lăsa în urmă o petală solitară de frezie - asta e întrebarea lui ruslan şi aş vrea mult să-i răspund pentru că eu cred că e o ghicitoare la care dacă greşesc, o să vină să mă înghită sfinxul. odată, la castelul din romană, gaşca a cerut bere, eu coniac şi ruslan, după ce a aşezat katiuşa lent la piciorul mesei şi a strâns-o tandru ca pe un sân din sankt petersburg cu bocancul piciorului stâng, a cerut un pahar cu lapte. şi eu nu l-am mai văzut deloc_deloc de o vreme. salut, ruslan! sărut mâna şi ţie mamă! noapte bună la toată lumea!
pe la refrenul lui clapton, la a treia ciupitură pe sol major ca să fiu exact pentru că nu voi putea niciodată uita momentul, mi-am dat seama că prietena mea imaginară mă înşeală cu prietenul meu imaginar. mi-a pierit orice poftă de chitară.
m-am gândit să aprind lumina şi am plecat înfierbântat în căutarea întrerupătorului. activitate cronofagă, iar eu aveam chef fix de antonim =activitate cronovomă?cronoexcretivă? poate uranofagă? whatever, divaghez şi nu am nici un chef să pierd concentrarea pentru un amărât de antonim şi să mă trezesc în mijlocul camerei că am uitat ce caut. am găsit în final întrerupătorul pe peretele de la capul patului, la 1 m şi 16 cm înălţime, 57 cm faţă de şifonier - m-am gândit că ar trebui să memorez şi am măsurat a doua oară distanţele.
surprizăăăăă şi bang_bang superba ciclicitate, adică iar întreaga treabă cronofagă, iar antonim, iar capul patului, iar şifonier. doar pentru că, nesigur că reperele spaţiale iniţiale sunt exacte, nu le-am trimis în memorie să nu-mi suprasolicit aiurea cortexul prefrontal unde şi aşa sunt atâtea şi atâtea lucruri cu care nu mai am ce face.
enfin, l-am regăsit, am oftat uşurat şi am şoptit satisfăcut evrika! eu am apăsat ferm, becul a sfârâit prelung. cred că s-a ars. să mă fut ... mâine va trebui clar să caut altă idee, dar, până la urmă, nici măcar asta nu trebuie.