hmmm

în teorie se pare că încercăm încă să ne împăcăm.
în practică ... well, e puţin mai dificil îmi dau seama. nu ştiu exact cum e pentru ea, clar nu cred că e uşor, însă ştiu destul de bine cum e pentru mine. sunt momente când fericirea erupe din mine în valuri imense de lavă, când nici măcar ea nu îmi poate provoca nici o zgârâietură şi alte momente când cad cumva în mine atât de adânc încât iadul inventat de creştinism e un deliciu în comparaţie.
în primele momente totul devine posibil, totul e la o întindere de mână de mine. voi deveni celebru şi nemuritor, creierul meu va fi secţionat după moarte şi aşezat sub telescoapele cele mai performante, trupul va fi îmbălsămat şi închis sub cupola de sticlă a unui mausoleu uriaş.
în secundele momente, un simplu mugur într-un copac mă face zob, mă striveşte cu o forţă uriaşă sub care cedez ca în faţa unui fatalism. poate zâmbesc şi atunci, însă zâmbetul e doar înţelegere şi acceptare, niciodată zbor.
ea îmi spunea că energie vine de la construcţia grecească zeu interior (ener deos sau ceva de genul). zeul meu e uneori atât de dionisiac, atât de apolonic alteori. la nietsche asta năştea tragedia :)
mă întreb dacă voi obţine şi apoi accepta postul la ministerul de externe, dacă voi scoate volumul de poezie, dacă voi lua doctoratul, dacă voi ajunge să practic budhismul în sensul cel mai înalt, dacă ea mă va iubi vreodată cu adevărat, dacă voi dezvolta toate acele lucruri pe care le doresc de la mine? dacă toate astea chiar contează şi ce contează oare cu adevărat într-o viaţă medie de 65 de ani?
sună poate resemnat, dar nu e aşa. o să încerc să iau vieţii toate aceste lucruri, fie că mi le va da de bunăvoie, fie că nu. nu cred că idealismul cel mai înalt se poate naşte din altă parte decât din pesimism, acolo unde rădăcinile lui sunt atât de adânci, încât idealul poate atinge cerul.

astă seară gătesc spaghete, aduc un rose franţuzesc care îmi place mult, aprind beţişoare parfumate în cameră, mai târziu vine ea şi îmi imaginez cum o miros, cum o gust, cum o pătrund cu degetele, cu limba, cu sexul de cum se va deschide uşa, pe masa bucătăriei, pe pragul uşii de la intrare.

later edit - ea s-a îmbrăcat în haine mov şi totuşi soarele a fost frumos peste zi :)