help?

iubesc f tare o fată care iubeşte un tip care nu o iubeşte.
o fată mă iubeşte f tare pe mine, care nu o iubesc.
isn' t it ironic? sau mai detaliat şi explicit:

mă întreb pe cine iubeşte tipul care o iubeşte pe cea pe care o iubesc eu? şi cine iubeşte pe fata care mă iubeşte pe mine? probabil răspunsul e "pe nimeni" şi "nimeni" şi linia se închide aici cu o simetrie perfectă, care are punctul de mijloc între mine şi tipa pe care o iubesc. păcat că durerea nu e şi ea distribuită egalitar (deh, e capitalism, nu? şi e distribuită liber) şi doar pe mine şi pe ele ne doare că cel iubit de noi nu ne iubeşte. cea care mă iubeşte plăteşte cel mai mult pentru că dincolo de ea nu e cineva care să o iubească şi ţine în braţe, cel iubit de cea pe care o iubesc plăteşte cel mai puţin în ecuaţia asta.
şi de unde toate astea?? din propria mea prostie de a crede că e suficient să iubeşti şi că nu trebuie să faci nimic doar ptr că iubeşti f mult şi că celălalt ştie şi simte asta. cum dracu să simtă dacă nu o arăţi? evident, am înţeles târziu, poate prea târziu - asta deja nu mai pot eu decide, ci cea pe care o iubesc. deşi, cred că ar trebui să decid eu, dar eu nu pot decide decât să îi spun la revedere, iar când va plânge peste un timp ptr că în vocea mea nu va mai auzi dragoste să pot rămâne rece.
la ipoteze, dacă nu eşti unul dintre actori râzi să te strici. bine, şi dacă eşti actor tot o să râzi :)) - eu vreau să rămân cu cea pe care o iubesc. cea care mă iubeşte vrea să rămână lângă mine. cea pe care o iubesc vrea să rămână lângă cel pe care îl iubeşte şi cea care mă iubeşte vrea să rămână lângă mine. puteţi spune acoperişul cărei case e de culoare roşie, cine creşte un peştişor xiphophorus maculatus şi cine fumează marlboro?
din punctul meu de vedere o soluţie ar fi dacă cea care mă iubeşte ar avea o relaţie cu cel pe care îl iubeşte cea pe care o iubesc. cea care mă iubeşte a pus epitetul bun de telenovelă la asta. ne credem speciali toţi în povestea asta şi suntem nişte oameni atât de normali şi de proşti, incapabili să luăm decizii, incapabili când le luăm să le păstrăm, incapabili de constanţă, mici de tot şi răi şi buni şi mai ales atât de proşti. specială era o relaţie şi o dragoste care să bată timpul ptr că am descoperit atât de trist că ce mi se întâmplă mie e un lucru atât de îngrozitor de comun. nici un gest special faţă de ce simţim, nici eu, nici ele, nici el - sclavii propriilor emoţii. incapabili să depăşim propriile egoisme şi orgolii. ne amestecăm între noi sexele şi saliva şi spunem că asta e dragoste, că asta e viaţa, că pizda mă-sii.
revenind, o secundă soluţie ar fi dacă eu aş avea o relaţie cu cel pe care îl iubeşte cea pe care o iubesc şi cea care mă iubeşte ar avea o relaţie cu cea pe care o iubesc. mă urmăriţi, da? vă amintiţi combinările de patru luate câte doi??? :)))

glumesc, ce pot face?! de fapt e what a fuck is this??? vreo sugestie?? chiar aş avea nevoie ...
adică mie nu îmi vine în cap decât să iau o pauză (alta) cu ambele fete şi să mă concentrez cât pot să le fie bine ambelor. şi hei, pământul încă se învârte conform calculelor.
so ... any other ideas?


later edit:
telefonul -
evident că nu am rezistat şi am construit o discuţie telefonică în care să o întreb de ce vrea să se gândească iar la ce alege dacă a ales până acum de vreo câteva ori şi să recapitulăm împreună - se sărută cu el, rămâne cu mine ptr că are atâtea să împartă cu mine, face dragoste cu el, mă cheamă de câteva ori înapoi acasă, apoi alege să nu o mai aştept că e cu el, alege să fie singură, după singurătate sună, vorbim şi facem dragoste, apoi îi pare rău că a fost slabă şi vrea să rămânem amici, mă comport amical (poate prea amical, e drept :p), mai visează puţin la el şi sfârşim iar făcând dragoste şi stând împreună o săptămână, iar azi are nevoie de timp să se gândească. serios?? ce dracu să aleagă ea a enşpea oară? să fie singură? să rămână cu mine? să mai încerce cu el? toţi bărbaţii sunt la fel mi s-a spus. şi aşa şi e, diferenţa e când unul chiar te iubeşte. şi în plus, toate femeile sunt şi ele la fel. de fapt, oamenii sunt toţi la fel deep inside, diferenţele sunt absolut insignifiante şi doar uşor amplificate fals de ochii sau mintea care îi caracterizează. bineînţeles, doar persoanele de faţă de exclud, ele sunt toate speciale. bullshit, sunt la fel de fraier ca voi şi voi sunteţi la fel de fraieri ca mine. poate asta ar trebui să fie un motiv să nu ne mai rănim unii pe alţii aiurea, suntem şi aşa suficient de proşti. şi să ştim că societatea noastră va fi îngropată în singurătăţi de tot felul şi poate noi suntem ultimii reprezentanţi ai unei frumuseţi aparte de a fi lângă cineva, o frumuseţe care se va pierde curând, pentru că suntem şi primii reprezentanţi ai lumii ce vine şi care distruge tot ce e totuşi frumos în aceasta de acum. am aflat deja că incapacitatea de a merge prea departe alături de cineva, oricine scade îngrozitor, incapacitatea de a avea o relaţie pe termen lung tinde spre infinit. foşti îndrăgostiţi care rămân lângă partenerul acum cuplat cu altcineva devin un lucru comun. cam aceasta e ceea ce urmează şi aici greşete francezul care îmi place. va fi singurătate, dar altfel decât crede el.
cel mai dureros e că eu, iubind, chiar o vedeam specială (deh, cine iubeşte o persoană normală şi comună??? toţi iubim persoane deştepte, frumoase, speciale, complexe, divine :))))), când de fapt a făcut întotdeauna ceea ce mi s-a spus că va face, ceea ce ar fi făcut orice altă femeie. calculam acum şi săptămâna asta frumoasă vine la 3 luni de la despărţire şi mi-am amintit că până şi asta mi s-a spus (îţi aminteşti lorna, aşa-i, doar că tu ai spus împacare atunci nu şi ptr cât timp?).
deci ce vei alege tu, cea pe care o iubesc? şi cât te mai pot crede oare?
hm. cam asta vroiam să îi spun la telefon şi să o iau cu forţa undeva în oraş astă seară târziu, să aleg eu ptr ea pentru că ea e iar praf (evident, m-aş fi ales pe mine ca să fiu sincer :p), să fac dragoste apoi cu ea şi să o ajut să definitiveze o structură ptr prezentarea arhetipurilor lui jung la care lucrează, apoi iar să fac dragoste şi dimineaţa cafea şi omletă, apoi să plec şi să mă cheme să îmi ofere o floare frumoasă, se îndrăgostească de mine ptr că nu ar rezista şuvoiului de dragoste cu care o înconjor şi după mai multe asemenea lucruri să murim amândoi cândva, încă îndrăgostiţi unul de altul şi de cicatricele astea şi poate să ne reîncarnăm într-o poveste mai frumoasă ca asta. dar, are vreun sens telefonul ăsta?