hmmm

uiiiiiiiii. prima noapte când am reuşit să dorm pe bune. am adormit îmbrăcat (cu puloverul mov primit cadou :D), cu telecomanda în mână. pur şi simplu nu îmi amintesc absolut nimic până azi la 6.30 când m-am trezit. lorna mi-a spus că a încercat să mă trezească să îmi dau măcar blugii jos. am zâmbit şi am mângâiat-o uşor fără să deschid ochii şi bang, r.e.m. back into slepping- îmi imaginez cât a râs.
cred că am învaţat multe în perioada asta.
poate cel mai important lucru l-am învăţat chiar de la lorna când mi-a spus că nu ştiu să fac dragoste. iniţial m-a dat pe spate şi nu am crezut o iotă. bullshit, cum pizda mă-sii îmi spui asta cînd chipul tău arde şi respiraţiile, tremurul sau gemetele tale spun exact contrariul?
apoi m-am tot gândit, pentru că mă obseda, evident :)))), şi mi-am dat seama că avea dreptate fix din cauza faptului că mă obseda (i do am a genius, thank u). mdap, pot fi un amant bun (ok, superb dacă e să fiu realist :p), pot duce o tipă în ceruri unde nu mulţi o pot duce, dar dincolo de asta uit să simt eu acele momente şi nu mai pot exterioriza nimic, ca şi cum nu ar însemna nimic pentru mine. un mecanism declanşat, o maşinărie perfectă, vibratorul de ultimă generaţie. dar nu a fost niciodată aşa. nu pot face sex pur şi simplu şi când o fac înseamnă mult pentru mine (oook, în 80% din cazuri). doar că am blocat anumite lucruri, nu am ştiut să las să iasă cu adevărat ce simt, nu am ştiut să las exploziile şi în mine. doar ea s-a prins de lucrul ăsta şi mi l-a spus, celelalte s-au mulţumit cu orgasmele sau nu au ştiut cum să îmi spună.
control freak, fucking control freak. şi se leagă şi de faptul că uneori călcam pe dalele trotuarului fără să ating linia unde ele se îmbină pentru că altfel ceva rău urma să se întâmple - ar fi izbucnit un război undeva, un cutremur ar fi ras o jumătate de continent etc. cumva ciudat, am ştiut întotdeauna că am o problemă. nu venea din egoism sau altele (poate inconştient ideea superiorităţii?), ci pur şi simplu din faptul că mă gândeam exclusiv la celălalt, că sacrificam eu pentru ca dincolo să se simtă exploziile. wrong ptr că, în adânc, motivaţia sacrificiului şi renunţării nu era gratuitatea, ci mai degrabă orgoliul propriu, faptul că nu ştiu să primesc sau refuz să o fac.*
şi probabil aşa am ajuns să zdruncin şi încrederea celuilalt în sine ori, când era zob, nu am ştiut să îi spun simplu că "te cunosc bine, te iubesc şi ştiu că te poţi descurca de unul singur. nu are de ce să îţi lipsească încrederea şi nu e nevoie să o cauţi în alte părţi, pentru că ea este în tine".
dar heeeei, lucrurile sunt calde, sunt fierbinţi. azi, din autobuz am văzut pe lacul herăstrău cum ieşeau aburi moi din gheaţă.

* Zen again.
un maestru zen a cerut bani pentru construcţia unui templu. un negustor avut din acea zonă a venit şi a dat aproape jumătate din averea sa.
maestrul nu a spus nimic.
- ai putea să spui ceva, a spus negustorul. am lăsat pentru templu jumătate din averea mea.
- nope, a răspuns maestrul. ai uitat să mulţumeşti că aurul tău a fost primit.

p.s. ascult apassionata, am terminat de citit vampirul armand (o yeaaah, i went crazy) şi caut câteva e-books (tereza din avila, melvin morse, vol. urantia, cassiodorus, gregoir de tours) pe care am pata pusă. am păcălit-o pe maică-mea cu nişte bani (i am a monster, i know) şi o să îmi cumpăr şi antimodernii lui compagnon.