norwegian wood

<<- cauţi dragostea perfectă?
- nu chiar. nici vorbă să ţintesc la aşa ceva. pe mine mă fascinează egoismul. egoismul perfect. de exemplu, eu îţi spun acum că vreau să mănânc nişte tarte cu căpşuni şi tu laşi totul baltă şi dai fuga să îmi cumperi. te întorci cu ele gâfâind şi mi le întinzi, dar în momentul ăla eu îţi spun că nu mai am chef de ele şi le arunc pe fereastră. aşa ceva caut eu.
- ce legătura are asta cu dragostea?
- are. habar nu ai tu. sunt momente în viaţa unei fete când asemenea gesturi sunt f importante.
-adică ce gest? aruncatul pe fereastră?
- exact. şi în clipa aia aş vrea ca baiatul să îmi spună " aaa, am înţeles, te rog să mă scuzi. trebuia să ghicesc că nu le mai vrei. sunt un măgar, un insensibil. plec să îţi iau altceva ca să mă ierţi. şarlotă sau plăcintă cu brânză?"
- şi tu cum ai reacţiona?
- i-aş da toată dragostea mea.>>

<<- nu am de gând să mă căsătoresc şi i-am spus clar lucrul acesta. dacă hatsumi vrea să se mărite să-şi găsească pe altcineva, eu n-o opresc. dacă vrea să mă aştepte pe mine, nu are decât.
- bravo, măi!
- mă consideri o javră, nu?
- cam aşa ceva.
- în principiu lumea e plină de nedreptăţi, dar nu sunt eu de vină. întotdeauna a fost astfel. n-am minţit-o niciodată pe hatsumi, ea ştie f bine şi i-am spus cinstit că nu mă supăr dacă mă părăseşte.
- nimic nu te sperie în viaţă?
- nu sunt chiar atât de tâmpit. normal că mă sperie uneori şi e normal să fie aşa, dar nu pun totul la inimă. dau din mine ce pot şi merg mai departe 100%, iau din viaţă ce îmi place şi dau la o parte restul. ăsta e principiul meu şi dacă văd că lucrurile nu merg cum trebuie mă opresc şi văd unde am greşit. dacă ne gândim bine, o societate nedreaptă e o societate care ne permite să evoluăm la maximum.>>