concert

am terminat (doar nu spera cineva altfel) ca un bou total anul - wisky în draci şi creierul transcede tridimensionalul, apoi vine somnul, apoi trezitul la 23.30 şi părerile de rău pentru smsuri cretine ... în fine, vrei să fugi şi nu ai unde să fugi. la ce pizda mă-sii e bun deci atletismul îmi vine în cap (da, pe lângă alcool pot încape în creier şi întrebări, mai ales dacă sunt stupide).
anul a început exact la fel cum s-a terminat celălat. pare că între finele anului trecut şi începutul ăstuia există o legătură subtilă şi nu înţeleg de ce atunci vorbim de doi ani. aştept 2012, mai avem o şansă :)
dimineaţa am descoperit că iar sunt bou, mai exact hyperbou (=un fel de minotaur prost) - sigur, mi s-a atras atenţia şi a trebuit să fiu total de acord. nici măcar nu înţelesesem singur. am plecat, am urcat în apartament, m-am întors pentru că uitasem telefoanele.
de data asta am ales pasajul de la muncii şi am accelerat în draci. nu s-a întâmplat nimic. din nou acasă, am dat drumul la televizor. din toate posturile şi emisiunile posibile trebuia să dau peste concertul de la viena. ce am făcut anul ăsta nou-nouţ ca să merit asta? am rămas blocat şi nu am putut închide televizorul şi muzica aia mă făcea zob şi nici măcar nu era vorba de muzica aia. aşa că am ieşit din cameră, am închis uşile.
sunt strâns tot cu genunchii în bărbie şi i-aş înfige în creier ca să fiu cât mai mic şi să intru în sexul oricărei femei am chef şi mai ales al tău. am uitat să dau televizorul mai încet şi muzica trece pe sub uşile închise. acum s-a terminat şi cred că sunt reclame şi ştiri despre oameni fericiţi şi oameni nefericiţi care au mâncat sau băut mult de sărbători. cum sunt eu?
nimic nu contează niciodată, nimic nu există niciodată decât pentru un timp f scurt.

în casă nu am găsit decât ampicilină, cetebe şi imunoix